Locația fișierelor de configurare

`/etc/mtools.conf' este fișierul de configurare la nivel de sistem, iar `~/.mtoolsrc' este fișierul de configurare privat al utilizatorului.

Pe unele sisteme, fișierul de configurare la nivel de sistem se numește `/etc/default/mtools.conf' în schimb.

  Sintaxa generală a fișierului de configurare

Fișierele de configurare sunt alcătuite din secțiuni. Fiecare secțiune începe cu un cuvânt cheie care identifică secțiunea, urmat de două puncte. Urmează apoi atribuirile de variabile și fanioanele. Atribuțiile variabilelor au următoarea formă:

nume=valoare

Fanioanele sunt cuvinte cheie singulare fără semnul egal și fără o valoare care să le urmeze. O secțiune se termină fie la sfârșitul fișierului, fie acolo unde începe următoarea secțiune.

Liniile care încep cu un diez (#) sunt comentarii. Caracterele de linie nouă sunt echivalente cu spațiile albe (cu excepția cazului în care încheie un comentariu). Fișierul de configurare nu ține cont de majuscule și minuscule, cu excepția elementelor între ghilimele (cum ar fi numele de fișier).

Valori implicite

Pentru majoritatea platformelor, mtools conține valori implicite rezonabile compilate pentru unitățile de dischetă fizice. Astfel, de obicei, nu este nevoie să vă preocupați de fișierul de configurare, dacă tot ceea ce doriți să faceți cu mtools este să accesați unitățile de dischetă. Pe de altă parte, fișierul de configurare este necesar dacă doriți, de asemenea, să utilizați mtools pentru a accesa partițiile de pe discul dur și fișierele imagine DOSEMU.

Variabile globale

Valorile globale pot fi fixate la 1 sau la 0.

Sunt recunoscute următoarele variabie globale:

MTOOLS_SKIP_CHECK 

Dacă aceasta este stabilită la 1, mtools sare peste majoritatea verificărilor de conformitate. Acest lucru este necesar pentru a citi unele discuri Atari care au fost realizate cu ROM-urile anterioare și care nu ar fi recunoscute altfel.

MTOOLS_FAT_COMPATIBILITY 

Dacă aceasta este stabilită la 1, mtools sare peste verificările privind dimensiunea FAT. Unele discuri au un FAT mai mare decât este necesar. Acestea sunt respinse dacă nu este stabilită această valoare.

MTOOLS_LOWER_CASE 

Dacă aceasta este stabilită la 1, mtools afișează toate numele de fișiere scurte cu majuscule ca fiind minuscule. Acest lucru a fost făcut pentru a permite un comportament care este în concordanță cu versiunile mai vechi ale mtools care nu cunoșteau biții de majuscule.

MTOOLS_NO_VFAT 

Dacă aceasta este stabilită la 1, mtools nu va genera intrări VFAT pentru nume de fișiere cu minuscule și majuscule amestecate, dar în rest nume de fișiere DOS legale. Acest lucru este util atunci când se lucrează cu versiuni DOS care nu pot înțelege numele lungi VFAT, cum ar fi FreeDOS.

MTOOLS_DOTTED_DIR 

Într-o listă largă, afișează numele scurt cu un punct în loc de spații care separă numele de bază și extensia.

MTOOLS_NAME_NUMERIC_TAIL 

Dacă aceasta este stabilită la unu (valoarea implicită), generează cozi numerice pentru toate numele lungi (~1). Dacă este stabilită la zero, se generează cozi numerice numai dacă, în caz contrar, s-ar fi produs un conflict.

MTOOLS_TWENTY_FOUR_HOUR_CLOCK 

Dacă este stabilită la 1, se utilizează notația europeană pentru ore (ceas de douăzeci și patru de ore), în caz contrar se utilizează notația britanică/americană (am/pm).

MTOOLS_LOCK_TIMEOUT 

Cât timp, în secunde, trebuie să aștepte pentru ca un dispozitiv blocat să devină liber. Valoarea implicită este 30.

Exemplu: Inserarea următoarei linii în fișierul de configurare îi indică lui mtools să sară peste verificările de conformitate::

  MTOOLS_SKIP_CHECK=1

Variabilele globale pot fi, de asemenea, stabilite prin intermediul mediului:

  export MTOOLS_SKIP_CHECK=1

Variabilele globale de tip șir de caractere pot fi stabilite la orice valoare:

MTOOLS_DATE_STRING 

Formatul utilizat pentru imprimarea datelor fișierelor. În mod implicit, este dd-mm-yyyy.

Fanioane și variabile per unitate.PP

  Informații generale

Fanioanele și valorile pentru fiecare unitate pot fi descrise într-o secțiune a unității. O secțiune de unitate începe cu unitatea „literă-unitate” :

Urmează apoi perechile variabilă-valoare și fanioanele.

Acesta este un exemplu de descriere a unității:

  drive a:     file="/dev/fd0" use_xdf=1

  Informații privind locația

Pentru fiecare unitate, trebuie să descrieți unde sunt stocate fizic datele sale („image file” (fișier imagine), „psyhical device” (dispozitiv fizic), „partition” (partiție), „offset” (poziția)).

file 

Numele fișierului sau al dispozitivului care conține imaginea discului. Acest lucru este obligatoriu. Numele fișierului trebuie să fie inclus între ghilimele.

partition 

Îi indică lui mtools să trateze unitatea ca pe un dispozitiv partiționat și să utilizeze partiția dată. Numai partițiile primare sunt accesibile folosind această metodă, iar acestea sunt numerotate de la 1 la 4. Pentru partițiile logice, utilizați variabila mai generală offset. Variabila partition este destinată mediilor detașabile, cum ar fi discurile Syquest, unitățile ZIP și discurile magneto-optice. Deși DOS-ul tradițional vede discurile Syquest și discurile magneto-optice ca pe niște dischete `giant floppy disks' care nu sunt partiționate, OS/2 și Windows NT le tratează ca pe niște discuri dure, adică dispozitive partiționate. Fanionul partition este util și pentru imaginile de discuri dure (hdimages) DOSEMU. Nu este recomandat pentru discurile dure pentru care accesul direct la partiții este disponibil prin montare.

offset 

Descrie locul din fișier în care începe sistemul de fișiere MS-DOS. Acest lucru este util pentru partițiile logice în imagini de discuri dure (hdimages) DOSEMU și pentru discurile RAM ATARI. În mod implicit, valoarea este zero, ceea ce înseamnă că sistemul de fișiere începe chiar la începutul dispozitivului sau al fișierului.

  Configurarea geometriei discului

Informațiile despre geometrie descriu caracteristicile fizice ale discului. Are trei scopuri:

formatting(formatarea) 

Informațiile despre geometrie sunt scrise în sectorul de pornire al noului disc. Cu toate acestea, puteți, de asemenea, să descrieți informațiile despre geometrie în linia de comandă. Consultați secțiunea mformat, pentru detalii.

filtering(filtrarea) 

Pe unele Unix-uri există noduri de dispozitiv care acceptă doar o singură geometrie fizică. De exemplu, este posibil să aveți nevoie de un nod diferit pentru a accesa un disc ca fiind de densitate mare sau de densitate mică. Geometria este comparată cu geometria reală stocată pe sectorul de pornire pentru a se asigura că acest nod de dispozitiv poate citi corect discul. În cazul în care geometria nu corespunde, această intrare de unitate eșuează și se încearcă următoarea intrare de unitate care poartă aceeași literă de unitate. A se vedea secțiunea Descrieri multiple pentru mai multe detalii privind furnizarea mai multor descrieri pentru o singură literă de unitate.

Dacă în fișierul de configurare nu sunt furnizate informații despre geometrie, sunt acceptate toate discurile. Pe Linux (și pe SPARC) există noduri de dispozitiv cu geometrie configurabilă (`/dev/fd0', `/dev/fd1' etc.) etc.) și, prin urmare, filtrarea nu este necesară (și este ignorată) pentru unitățile de disc. (Mtools face în continuare filtrarea pe fișiere simple (imagini de disc) în Linux: acest lucru este destinat în principal pentru scopuri de testare, deoarece nu am acces la un Unix care ar avea nevoie de fapt de filtrare).

Dacă nu aveți nevoie de filtrare, dar doriți totuși o geometrie implicită pentru mformatting, puteți dezactiva filtrarea cu ajutorul fanionului mformat_only.

Dacă doriți filtrare, trebuie să furnizați fanionul filter. Dacă furnizați o geometrie, trebuie să furnizați unul dintre cele două fanioane.

geometria inițială 

Pe dispozitivele care acceptă acest lucru (de obicei, dispozitivele de dischetă), informațiile despre geometrie sunt, de asemenea, utilizate pentru a stabili geometria inițială. Această geometrie inițială este aplicată în timpul citirii sectorului de pornire, care conține geometria reală. Dacă în fișierul de configurare nu se furnizează informații despre geometrie sau dacă se furnizează fanionul mformat_only, nu se efectuează nicio configurare inițială.

Pe Linux, geometria inițială nu este cu adevărat necesară, deoarece dispozitivele configurabile sunt capabile să detecteze automat tipul de disc cu suficientă acuratețe (pentru majoritatea formatelor obișnuite) pentru a citi sectorul de pornire.

Informațiile greșite privind geometria pot duce la erori foarte ciudate. De aceea, vă recomand cu tărie să adăugați fanionul mformat_only la descrierea unității, cu excepția cazului în care aveți cu adevărat nevoie de filtrare sau de geometrie inițială.

Sunt disponibile următoarele variabile legate de geometrie:

cilindri 

piste

Numărul de cilindri. (cilindri(cylinders) este forma preferată, piste(tracks) este considerată învechită)

capete 

Numărul de capete (fețe).

sectoare 

Numărul de sectoare pe pistă.

Exemplu: Următoarea secțiune a unității descrie o unitate de 1,44M:

  drive a:       file="/dev/fd0H1440"       fat_bits=12       cylinders=80 heads=2 sectors=18       mformat_only

Sunt disponibile următoarele descrieri abreviate ale geometriei:

1.44m 

disc de înaltă densitate 3 1/2. Echivalent cu: fat_bits=12 cylindres=80 heads=2 sectors=18.

1.2m 

disc de înaltă densitate 5 1/4. Echivalent cu: fat_bits=12 cylindres=80 heads=2 sectors=15.

720k 

disc de dublă densitate 3 1/2. Echivalent cu: fat_bits=12 cylindres=80 heads=2 sectors=9.

360k 

disc de dublă densitate 5 1/4. Echivalent cu: fat_bits=12 cylindres=40 heads=2 sectors=9.

Descrierile formatului abreviat pot fi modificate. De exemplu, 360k sectors=8 descrie un disc de 320k și este echivalent cu: fat_bits=12 cylinders=40 heads=2 sectors=8.

  Fanioane deschise

În plus, sunt disponibile următoarele fanioane:

sync 

Toate operațiile de In/Ieș sunt efectuate sincronizat

nodelay 

Dispozitivul sau fișierul este deschis cu fanionul O_NDELAY. Acest lucru este necesar pe unele arhitecturi non-Linux.

exclusive 

Dispozitivul sau fișierul este deschis cu fanionul O_EXCL. Pe Linux, acest lucru asigură accesul exclusiv la unitatea de dischetă. Pe majoritatea celorlalte arhitecturi și pentru fișiere simple nu are niciun efect.

  Variabile de unitate de uz general

Sunt disponibile următoarele variabile de unitate de uz general. În funcție de tipul lor, aceste variabile pot fi stabilite la un șir de caractere (precmd, postcmd) sau la un număr întreg (toate celelalte).

fat_bits 

Numărul de biți FAT. Acesta poate fi 12 sau 16. Acest lucru este foarte rar necesar, deoarece poate fi aproape întotdeauna dedus din informațiile din sectorul de boot. Dimpotrivă, descrierea numărului de biți FAT poate fi de fapt dăunătoare, dacă o greșiți. Ar trebui să o folosiți numai dacă mtools greșește numărul de biți FAT detectat automat sau dacă doriți să formatați un disc cu un număr ciudat de biți FAT.

codepage 

Descrie pagina de cod DOS utilizată pentru nume de fișiere scurte. Acesta este un număr între 1 și 999. În mod implicit, se utilizează pagina de cod 850. Motivul este acela că această pagină de cod conține majoritatea caracterelor care sunt disponibile și în ISO-Latin-1. Puteți, de asemenea, să specificați o pagină de cod globală pentru toate unitățile utilizând parametrul global default_codepage (în afara oricărei descrieri a unității). Acest parametru există începând cu versiunea 4.0.0

data_map 

Reface datele din fișierul imagine. Acest lucru este util pentru fișierele imagine care ar putea avea nevoie de inserarea unor sectoare suplimentare umplute cu zero. Acesta este cazul, de exemplu, al imaginilor de dischete IBM 3174. Aceste imagini reprezintă dischete cu mai puține sectoare pe primul cilindru. Aceste sectoare lipsă nu sunt stocate în imagine, dar sunt totuși luate în considerare în structura sistemului de fișiere. Data_map permite falsificarea acestor sectoare lipsă pentru straturile superioare ale mtools. Un data_map este o secvență de tip și dimensiune a sursei, separate prin virgulă. Tipul sursei poate fi zero pentru sectoarele umplute cu zero create de hartă, skip pentru ca datele din imaginea brută să fie ignorate (sărite) și nimic pentru ca datele să fie utilizate ca atare (copiate) din imaginea brută. Harta de date este completată automat de un ultim element implicit de date care trebuie utilizate ca atare de la poziția curentă până la sfârșitul fișierului. Fiecare dimensiune este un număr urmat de o unitate: s pentru un sector de 512 octeți, K pentru Kbytes, M pentru megabytes, G pentru gigabytes și nimic pentru octeți individuali.

Exemplu:

data_map=1s,zero31s,28s,skip1s ar fi o hartă pentru utilizare cu imagini de dischete IBM 3174. Primul sector (1s, sectorul de boot) este utilizat ca atare. Urmează apoi 31 de sectoare false umplute cu zero (zero31s), apoi următoarele 28 de sectoare din imagine (28s) sunt folosite ca atare (conțin FAT și directorul rădăcină), apoi un sector din imagine este sărit (skip1s), iar în final restul imaginii este folosit ca atare (implicit).

precmd 

Execută comanda dată înainte de a deschide dispozitivul. Pe unele variante de Solaris, este necesar să se apeleze "volcheck -v" înainte de a deschide un dispozitiv de dischetă, pentru ca sistemul să observe că există într-adevăr o dischetă în unitatea respectivă. precmd="volcheck -v" în clauza unității stabilește comportamentul dorit.

postcmd 

Execută comanda dată după închiderea dispozitivului. Poate fi utilă dacă mtools împarte fișierul imagine cu o altă aplicație, pentru a elibera fișierul imagine către acea aplicație.

blocksize 

Acest parametru reprezintă o dimensiune implicită a blocului care va fi întotdeauna utilizată pe acest dispozitiv. Toate intrările/ieșirile se efectuează cu multiplii acestei dimensiuni de bloc, indiferent de dimensiunea sectorului înregistrată în sectorul de pornire al sistemului de fișiere. Acest lucru este util pentru dispozitivele de caractere a căror dimensiune a sectorului nu este de 512, cum ar fi, de exemplu, unitățile CD-ROM pe Solaris.

Numai variabila file este obligatorie. Ceilalți parametri pot fi omiși. În acest caz, se utilizează o valoare implicită sau o valoare detectată automat.

  Fanioane de unitate de uz general

Un fanion poate fi stabilit fie la 1 (activat), fie la 0 (dezactivat). În cazul în care valoarea este omisă, este activat. De exemplu, scsi este echivalent cu scsi=1.

nolock 

Îi indică lui mtools să nu utilizeze blocarea pe această unitate. Acest lucru este necesar pe sistemele cu o semantică de blocare cu erori. Cu toate acestea, activarea acestui lucru face ca funcționarea să fie mai puțin sigură în cazurile în care mai mulți utilizatori pot accesa aceeași unitate în același timp.

scsi 

Când este stabilită la 1, această opțiune îi indică mtools să utilizeze In/Ieș SCSI brută în loc de apelurile standard de citire/scriere pentru a accesa dispozitivul. În prezent, această opțiune este acceptată pe HP-UX, Solaris și SunOS. Acest lucru este necesar deoarece pe unele arhitecturi, cum ar fi SunOS sau Solaris, mediile PC nu pot fi accesate utilizând apelurile de sistem read și write, deoarece sistemul de operare se așteaptă ca acestea să conțină o „etichetă de disc” specifică Sun.

Deoarece accesul SCSI brut utilizează întotdeauna întregul dispozitiv, trebuie să specificați în plus fanionul „partition”.

Pe unele arhitecturi, cum ar fi Solaris, mtools are nevoie de privilegii de root pentru a putea utiliza opțiunea scsi. Astfel, mtools trebuie instalat setuid root pe Solaris dacă doriți să accesați unități Zip/Jaz. Astfel, dacă se indică fanionul scsi, privileged este implicit în mod automat, dacă nu este dezactivat în mod explicit prin privileged=0.

Mtools își folosește privilegiile de root pentru a deschide dispozitivul și pentru a efectua apelurile de intrare/ieșire SCSI efective. În plus, privilegiile de root sunt utilizate numai pentru unitățile descrise într-un fișier de configurare la nivel de sistem, cum ar fi `/etc/mtools.conf', și nu pentru cele descrise în C&`~/.mtoolsrc' sau `$MTOOLSRC'.

privileged 

Când este stabilită la 1, aceasta îi indică lui mtools să folosească privilegiile sale setuid și setgid pentru a deschide unitatea dată. Această opțiune este valabilă numai pentru unitățile descrise în fișierele de configurare la nivel de sistem (cum ar fi `/etc/mtools.conf', nu `~/.mtoolsrc' sau `$MTOOLSRC'). Evident, această opțiune este, de asemenea, un no op dacă mtools nu este instalat setuid sau setgid. Această opțiune este implicată de „scsi=1”, dar, din nou, numai pentru unitățile definite în fișierele de configurare la nivel de sistem. privileged poate fi, de asemenea, stabilit în mod explicit la 0, pentru a-i indica lui mtools să nu-și folosească privilegiile pentru o anumită unitate chiar dacă este definit scsi=1.

Mtools trebuie instalat setuid numai dacă utilizați variabilele de unitate privileged sau scsi. Dacă nu folosiți aceste opțiuni, mtools funcționează perfect chiar și atunci când nu este instalat setuid root.

vold 

Îi indică lui mtools să interpreteze numele dispozitivului ca un identificator vold și nu ca un nume de fișier. Identificatorul vold este tradus într-un nume de fișier real cu ajutorul funcțiilor media_findname() și media_oldaliases() din biblioteca volmgt. Acest indicator este disponibil numai dacă ați configurat mtools cu opțiunea --enable-new-vold înainte de compilare.

swap 

Consideră suportul ca fiind un disc Atari de interschimb.

use_xdf 

Dacă este stabilită la o valoare diferită de zero, mtools încearcă, de asemenea, să acceseze acest disc ca un disc XDF. XDF este un format de mare capacitate utilizat de OS/2. Această opțiune este dezactivată în mod implicit. Consultați secțiunea XDF, pentru mai multe detalii.

mformat_only 

Îi indică mtools să utilizeze geometria pentru această unitate numai pentru mformatting și nu pentru filtrare.

filter 

Îi indică mtools să utilizeze geometria acestei unități atât pentru mformatting, cât și pentru filtrare.

remote 

Îi indică mtools să se conecteze la floppyd (a se vedea secțiunea floppyd).

  Furnizarea de descrieri multiple pentru o unitate

Este posibil să se furnizeze mai multe descrieri pentru o unitate. În acest caz, descrierile sunt încercate în ordine până când se găsește una care se potrivește. Descrierile pot eșua din mai multe motive:

1. 

deoarece geometria nu este adecvată,

2. 

deoarece nu există niciun disc în unitate,

3. 

sau din cauza altor probleme.

Definițiile multiple sunt utile atunci când se utilizează dispozitive fizice care nu pot suporta decât o singură geometrie de disc. Exemplu:

  drive a: file="/dev/fd0H1440" 1.44m   drive a: file="/dev/fd0H720" 720k

Acest lucru indică mtools să utilizeze /dev/fd0H1440 pentru discuri de 1,44m (densitate mare) și /dev/fd0H720 pentru discuri de 720k (densitate dublă). Pe Linux, această caracteristică nu este cu adevărat necesară, deoarece dispozitivul /dev/fd0 este capabil să gestioneze orice geometrie.

De asemenea, puteți utiliza descrieri de unități multiple pentru a accesa ambele unități fizice printr-o singură literă de unitate:

  drive z: file="/dev/fd0"   drive z: file="/dev/fd1"

Cu această descriere, mdir z: accesează prima unitate fizică, dacă aceasta conține un disc. Dacă prima unitate nu conține un disc, mtools verifică a doua unitate.

Atunci când se utilizează mai multe fișiere de configurare, descrierile unităților din ultimele fișiere analizate prevalează asupra descrierilor pentru aceeași unitate din fișierele anterioare. Pentru a evita acest lucru, utilizați cuvintele cheie drive+ sau +drive în loc de drive. Primul adaugă o descriere la sfârșitul listei (adică va fi încercată ultima), iar primul o adaugă la începutul listei.

Locația fișierelor de configurare și ordinea de analizare

Fișierele de configurare sunt analizate în următoarea ordine:

1. 

valorile implicite compilate

2. 

`/etc/mtools.conf'

3. 

`~/.mtoolsrc'.

4. 

`$MTOOLSRC' (fișierul indicat de variabila de mediu MTOOLSRC)

Opțiunile descrise în fișierele ulterioare le înlocuiesc pe cele descrise în fișierele anterioare. Unitățile definite în fișierele anterioare persistă dacă nu sunt înlocuite în fișierele ulterioare. De exemplu, unitățile A și B pot fi definite în `/etc/mtools.conf', iar unitățile C și D pot fi definite în `~/.mtoolsrc' Cu toate acestea, dacă `~/.mtoolsrc' definește, de asemenea, unitatea A, această nouă descriere ar înlocui descrierea unității A din `/etc/mtools.conf' în loc să se adauge la aceasta. Dacă doriți să adăugați o nouă descriere la o unitate deja descrisă într-un fișier anterior, trebuie să utilizați fie cuvântul cheie +drive, fie cuvântul cheie drive+.

Compatibilitate retroactivă cu vechea sintaxă a fișierelor de configurare

Sintaxa descrisă aici este nouă pentru versiunea mtools-3.0. Vechea sintaxă orientată pe linii este încă acceptată. Fiecare linie care începe cu o singură literă este considerată a fi o descriere a unității folosind vechea sintaxă. Secțiunile de unități în stil vechi și în stil nou pot fi amestecate în cadrul aceluiași fișier de configurare, pentru a facilita actualizarea. Suportul pentru vechea sintaxă va fi eliminat în cele din urmă și, pentru a descuraja utilizarea acesteia, am omis în mod intenționat descrierea ei aici.