NUME

getresuid, getresgid, getresgid - obține ID-urile reale, efective și salvate ale utilizatorilor/grupurilor

BIBLIOTECA

Biblioteca C standard (libc, -lc)

REZUMAT

#define _GNU_SOURCE         /* Consultați feature_test_macros(7) */
#include <unistd.h>

int getresuid(uid_t *ruid, uid_t *euid, uid_t *suid);
int getresgid(gid_t *rgid, gid_t *egid, gid_t *sgid);

DESCRIERE

getresuid() returnează UID-ul real, UID-ul efectiv și set-user-ID-ul salvat al procesului apelant, în argumentele ruid, euid și, respectiv, suid. getresgid() efectuează sarcina analogă pentru ID-urile de grup ale procesului.

VALOAREA RETURNATĂ

În caz de succes, se returnează zero. În caz de eroare, se returnează -1, iar errno este configurată pentru a indica eroarea.

ERORI

EFAULT

Unul dintre argumente a specificat o adresă în afara spațiului de adrese al programului apelant.

VERSIUNI

Aceste apeluri de sistem au fost adăugate în Linux 2.1.44.

Prototipurile sunt date începând cu glibc 2.3.2, cu condiția ca _GNU_SOURCE să fie definită.

STANDARDE

Aceste apeluri nu sunt standard; ele apar, de asemenea, în HP-UX și în unele dintre BSD-uri.

NOTE

Apelurile de sistem originale Linux getresuid() și getresgid() suportau numai ID-uri de utilizator și de grup pe 16 biți. Ulterior, Linux 2.4 a adăugat getresuid32() și getresgid32(), care acceptă ID-uri pe 32 de biți. Funcțiile de învăluire glibc getresuid() și getresgid() tratează în mod transparent variațiile dintre versiunile nucleului.

CONSULTAȚI ȘI

getuid(2), setresuid(2), setreuid(2), setuid(2), credentials(7)

TRADUCERE

Traducerea în limba română a acestui manual a fost creată de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă Nicio RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.