pidof - găsește ID-ul de proces al unui program care
rulează
pidof [-s] [-c] [-q] [-w]
[-x] [-o omitpid[,omitpid...]...] [-t]
[-S separator] program
[program...]
Pidof găsește ID-urile de proces (pid-urile)
ale programelor numite. Afișează acele id-uri la
ieșirea standard.
- -s
- O singură „împușcătură” -
această opțiune indică programului să
returneze doar un pid.
- -c
- Returnează numai ID-urile de proces care rulează cu
același director rădăcină. Această
opțiune este ignorată pentru utilizatorii non-root, deoarece
aceștia nu vor putea verifica directorul
rădăcină curent al proceselor pe care nu le
dețin.
- -q
- Modul silențios, suprimă orice ieșire și
afișează numai starea de ieșire(codul de
ieșire) corespunzătoare.
- -w
- Afișează, de asemenea, procesele care nu au linie de
comandă vizibilă (de exemplu firele de execuție ale
kernelului).
- -x
- Scripturi de asemenea - acest lucru face ca programul să returneze
și ID-urile de proces ale shell-urilor care rulează
scripturile numite.
- -o omitpid
- Îi indică lui pidof să omită procesele
cu acel ID de proces. Pid-ul special %PPID poate fi folosit pentru
a numii procesul părinte al programului pidof, cu alte
cuvinte shell-ul de apelare sau scriptul shell.
- -t
- Afișează toți identificatorii firelor de
execuție în loc de identificatorii proceselor.
- -S separator
- Utilizează separator ca separator pus între pid-uri.
Folosit numai atunci când sunt afișate mai multe pid-uri
pentru program. Opțiunea -d este un alias pentru
această opțiune pentru compatibilitate cu sysvinit
pidof.
- 0
- A fost găsit cel puțin un program cu numele solicitat.
- 1
- Nu a fost găsit niciun program cu numele solicitat.
Când se utilizează opțiunea -x,
pidof are doar o metodă simplă de detectare a
scripturilor și va pierde scripturile care, de exemplu, folosesc
„env”. Această limitare se datorează modului
în care arată scripturile în sistemul de fișiere
proc.